si totusi e toamna, si totusi e primavara!

parca ne e din ce in ce mai greu sa traim. sa simtim ca traim. totul in jur e apasator, atmosfera e ciudata, calda, aramie, apasatoare. timpul zboara repede, prea repede, parca ar fi un avion cu reactie... simt cum ramanem in urma, nu mai putem face fata schimbarilor, ne e greu sa ne readapatam la cotidian. DA! am o senzatie de "deja vu" in permanenta, vad cum se repeta la nesfarsit tradarile, inselatoriile... vad cum unii oameni s-au tranformat in hiene, cum lupta pentru supravietuire e mai apriga... ma intreb. oare pana unde va merge acest mod de viata? ne vom schimba radical? sau e doar o stare efemera? in fine... vom vedea...